Cand inca primavara era departe, si zapada era din belsug... pe la sfarsitul lui ianuarie, io ca un bun gospodar, cu gospodina lui, faceam planuri pentru turele din vara. Deja aveam o lista buna, si nemaistiind cum sa impart weekendurile libere intre biserica / munte / brasov / bicicleta , ne-am gandit sa schimbam ceva in rutina drumurilor fulger dintr-un colt in altul al tarii la diferite adunari. Un fel de 2 in 1. Adica in loc sa ne urcam in masina, sa ne dam jos in Arad pentru cateva ore, ca apoi din nou sa ne teleportam acasa... mai bine mai usor. Asa am facut planul pentru Arad, Sibiu si Beius. (despre primele doua, vom povesti altadata, sa incepem cu sfarsitul...)
Zona muntilor Apuseni, o cunosteam in mare... nu stiam exact pe unde vom merge, vroiam doar un lucru sa vedem: Apusenii (Ale era foarte incantata). Puncte clare erau doar Certege si Beius. Era februarie si eu faceam traseul in Google Earth. Cauta informatii.. drumuri asfaltate, drumuri pe coclauri, paduri, pesteri, locuri frumoase.... Am calculat distantele... mersul trenurilor... tot ce trebe :p . Rezultatul a fost: Plecat din Aiud 5-6 zile de mers si cobororat direct la Mizies. Superrr plan! O diagonala de jos in sus de la dreapta la stanga peste Apuseni
Dupa mult frig si saptamani de ploi... ne-am dat seama deodata ca-i vara si ca avem de facut o plimbarica. Se apropie 20 iunie. Planul s-a schimbat intre timp.. ne-am dat seama ca Andrei, omul pe care ne bazam la tura asta, are BAC-ul! gasim noi om... Pe cine?! nu putem lua pe oricine la un drum ca asta, nu oricine am vrea noi poate sa mearga. In doi nu-i chiar in regula treaba. Formula 2 baieti si o fata ii buna, dar nu foarte. 2 fete si un baiat, la fel! Poate 2+2.. dar de unde doi oameni cu biciclete si chef de pedalat?!.. cortul e numai de 3 persoane. Ne gandim la tot felul de solutii. Deodata ideea salvatoare veni de la mine: Jenny!!! Ceea ce a contat cel mai mult aici era ca ea sa isi doreasca din toata inima sa mearga.. apoi mai vedem noi cu pregatirea fizica si altele. Bicicleta are.. de la Andrei. Acordul de la parinti: N-are. In fiecare seara pana la plecare ma afisez constant la poarta lor... poate, poate o lasa (desi nici eu nu credeam, sau nu as fi lasat-o daca ar fi fost fata mea :)) ) In ultimul moment primim viza :D !!!
Intre timp am facut liste peste liste, am echipat bicicletele si am pregatit bagajele: portbagaje, genti, cort, saci de dormit, scule, haine, lumini, cauciucuri, pompa, trusa de prim ajutor, creme, pelerine...
Bicicleta mea lipsea pentru ca o tocmai o vandusem. :D Mi-am cumparat alta mai Race.. dar bineinteles ca race-ul asta avea sa imi dea batai de cap... cu greu am inventat o modalitate de a-i prinde portbagajul (ca si cum ai vrea sa-i pui la un Porsche portbagaj sa pleci in vacanta cu el prin lume, de ce nu si o rulota). Nici n-am luat-o bine ca am avut probleme cu furca. Am dus-o la service, dar nu mai venea... si mai avem doar o zi pana la plecare.
In fiecare noapte refaceam traseul, scadeam kilometri, adunam, cautam variante mai simple, in caz ca cedam. Cu putin ajutor intr-o seara, la discutiile de la Jenny de acasa, Andrei a reusit si m-a adus cu picioarele pe pamant: a vazut traseul si rade de mine... ma intreba daca eu mi-am propus sa fac toti kilometrii astia cu fetele. Si daca eu am vazut cat avem de urcat?!?. Avea dreptate.. in turele noastre cele mai extreme nu de multe ori am ajuns la diferente de nivel asa cum imi propusesem acum. M-am dezumflat total. Mai erau cateva zile pana la plecare, si eu nu stiam daca e bine ceea ce facem. Nu mai credeam ca o ducem pana la capat. As fi renuntat in orice clipa daca ar fi renuntat si Ale. Dar bineinteles ca ea nici nu se gandea la asa ceva! (poate si din cauza ca ea nu stia ce inseamna sa urci 1000m diferenta de nivel cu o bicicleta incarcata, intr-o zi cu soare arzator sau cu ploaie, pe un drum care nu e drum... Nu avea de unde sa stie, de obicei la jumatatea drumului din Brasov spre Poiana, pe la 250m se intorcea inapoi ca era prea greu :))) ) De disperare si incurajare desenez:
Duminica 13 iunie, dimineata la 7:00 plecam spre Brasov. Primul sofer de autobuz refuza sa ne ia si bicicletele. Mersi ne'a soferu' da nu mergem fara ele. Al doilea, la jumatate de ora diferenta, accepta. Suntem plecati de acasa!!! Mai trebuie sa o luam pe Ale de acasa si o sa fim si mai plecati :)) . Pe drum ne odihnim bine.... in ultimele zile nu prea am dormit. Cu o noapte inainte am finalizat toate bagajele, am printat hatile... si cum cele electronice se incapatanau sa se incarce complet pe GPS, le-am dat ignore... Ne vom descurca si fara ele.
La amiaza suntem in Brasov. Azi mergem la biserica, iesim in oras... Sarbatoare.
Luni avem toata ziua la dispozitie pentru a face ultimile cumparaturi (mancare si pentru bicicletele noastre cate ceva). De dimineata ploua. Ale e la examen, Hallouu! tocmai a inceput sesiunea :D
Eu fac drumuri la magazinele de biciclete: imi cumpar sea pentru bicicleta mea, nu aveam cum sa stau 5 zile pe coaja aia tare... nu o mai suportam nici la drumuri scurte. suport si bidon de apa pentru mine. Gasesc si energizante la magazinul de biciclete, iau o sacosa cu dinastea, poate trebe :p
Ca sa le usurez chinul fetelor, m-am gandit, sa le iau cauciucuri de sosea, mai subtiri, sa nu mearga cu astea de tractor, chiar daca aveam sa mergem si offroad... Daca am facut alegerea corecta aveam sa vedem pe drum. Oricum o sa mergem lejer.. asa ca derapajele pe noroaie din cauza lipsei crampoanelor m-am gandit ca nu o sa le afecteze asa mult. Am mai luat manusi pentru mai putine bataturi, husa cu gel pentru sea.. ca sa-i fie si lu Jenny bine la fund :D. Dupa amiaza facem cumparaturi de mancare... doar pentru 2 zile, n-o sa tina mai mult ca e cald. Demontez cauciucurile vechi, cand sa le pun pe cele noi imi dau seama ca am avut dreptate. I-am zis vanzatorului ca n-o sa se potriveasca cu camerele.. el a zis ca e ok. Oupss... Oricum s-a inchis la magazin. Montez asa cauciucurile noi, asteptand ca undeva pe drum cand ne va fi lumea mai draga sa faca: fassssss.....
Fetele pregatesc mancarea: sandwichiuri cu snitel, ceapa (asta n-au pregatit-o, ca nici macar spalata n-a fost!!), rosii castraveti, conserve de peste, branza topita si 800g de cabanos prajit (mult cabanos mai intra in 800g). Punem in bagaje... dureaza cateva ore sa hotaram pentru prima data cum le aranjam, si echilibram incarcatura. Schimbam de cateva ori pana credem ca e totul ok.
Eu fac dus... si deja e ora 12 jumatate!
Cand ies... Jenny cu Ralu sunt inca pe mess... hmmm ar trebui sa se odihneasca. Simt ca maine o sa ma enervez un pic cand o sa spuna ca-i obosita :D . Le iau eu locul la calculator pentru inca 10 minute (acum se enerveaza Ale pe mine) : Mi-am notat pe o bucatica de hartie de pe ciclism.ro numarul regulamentului pentru transportul bicicletelor cu trenul, sa-i dau cu el de cap controlorului maine daca o sa faca figuri.
E gata..
Nu mai avem mult si suntem pe cai...
Excursia vietii... sau excursia verii 2010, tot aia e.
Emotiiiiii....
Somn...
Noapte Buna!
1 comentarii:
Noapte buna! si spor la pedalat:>
Trimiteți un comentariu